Afectiuni respiratorii (bronsita, laringita, amigdalita)

Afectiunile respiratorii la copii reprezinta poate cea mai frecventa patologie pediatrica, putand aparea practic la orice varsta, fiind de cele mai multe ori de origine virala, mai frecvent intalnite toamna si primavara atunci cand temperatura aerului permite virusurilor o supravietuire indelungata.

Bronsita

Bronsita acuta este o boala care afecteaza traheea, bronhiile si bronhiolele copiilor. Debuteaza de obicei ca orice raceala banala, cu rinoree (nasul curge), obstructie nazala (nasul este infundat), tuse. In cateva zile de evolutie boala nu se autolimiteaza, asa cum se intampla in mod normal in virozele banale, ci “coboara” spre plamani, secretia de mucus creste si apar simptomele tipice: rinoreea devine purulenta, tusea din seaca se transforma in productiva, cu mult mucus, parintii pot auzi un zgomot in zona toracelui, copilul frecvent “haraie”.

Copiii mai mici, cu varsta sub 5 ani, nu pot expectora aceste secretii si apare un cerc vicios in care lor le este foarte greu sa respire si elimina sputa prin varsaturi repetate care apar dupa accesele de tuse. Important de precizat este faptul ca aspectul purulent al secretiilor nazale nu este echivalent automat cu o suprainfectie bacteriana, secretiile colorate galben verzui sunt prezente si in infectiile virale. Este o observatie care revine frecvent in timpul consultatiilor, parintii asimileaza culoarea secretiilor nazale cu suprainfectia bacteriana si necesitatea administrarii de antibiotic, aspect care este incorect.

Bronsita acuta de cele mai multe ori se autolimiteaza (trece singura, dar poate dura si pana la 10-14 zile). Tratamentul este de cele mai multe ori unul de suport, constand in administrarea antitermicelor la debut, fluidizante ale tusei (nerecomandate totusi copiilor mai mici de doi ani) si decongestionantelor nazale. Ce pot face parintii: sa se asigure ca cel mic primeste suficiente lichide – apa, lapte, ceai, supe calde (in acest fel secretiile devin mai fluide si mai usor de gestionat de catre copiii care nu pot expectora), sa le asigurare starea de bine prin controlul febrei cu antitermice si antiinflamatorii, sa evite automedicatia, antibioterapia inutila sau bronhodilatatoarele fara indicatia medicului, utilizarea lor in tratamentul bronsitei acute fiind subiect de controversa.²

Laringita

Laringita acuta la copil, denumirea medicala corecta fiind crupul, este o boala respiratorie caracterizata prin stridor inspirator (un suierat tipic generat de greutatea cu care intra aerul in timpul inspirului printr-un laringe ingustat mult din cauza inflamatiei), tuse latratoare, metalica si raguseala. Tusea latratoare este caracteristica pentru crupul copiilor mici si sugari, in timp ce scolarii si adolescentii prezinta mai frecvent disfonie (raguseala).

Exista mai multe forme de laringita: cea tipica sugarilor si copiilor pana in 3 ani care debuteaza ca o raceala obisnuita cu rinoree, febra si tuse latratoare si are o evolutie favorabila, autolimitata in aproximativ trei zile. Aceeasi categorie de varsta poate prezenta crupul spasmodic, forma de care se tem parintii si care apare brusc, intotdeauna noaptea, cu stridor, insuficienta respiratorie acuta de tip inspirator, avand o evolutie scurta, disparand pana la prezentarea la medic. Aceasta forma clinica are tendinta la recurenta si este intotdeauna impresionanta. Semnele clinice prevestitoare de obicei nu exista sau copilului ii poate curge nasul inainte de culcare, dar lipsesc febra sau tusea, debutul fiind brusc si frecvent in plina aparenta stare de sanatate.

Laringita este o boala eminamente virala, cel mai des intalnit agent etiologic fiind virusul parainfluenzae de tip 1. Pe langa acesta mai sunt multe altele care pot cauza boala: virusul parainfluenzae tip 3, rhinovirusul, coronavirusul, virusul rujeolic (vaccinarea previne imbolnavirea), mai rar virusul gripal. Suprainfectia bacteriana se poate produce in evolutia bolii, dar agentul cauzator initial nu este niciodata o bacterie.

Laringita poate fi o urgenta medicala. Formele severe, cu insuficienta respiratorie acuta si respiratie dificila trebuie sa se prezinte de urgenta la medic. Formele mai usoare, in care predomina tusea latratoare si in care respiratia nu este afectata pot fi tratate la domiciliu cu antitermice, antiinflamatorii, hidratare suplimentara. Cum pot ajuta parintii: copilul poate inhala aburi umezi si calzi in baie, trebuie incurajate activitatile linistite, pentru a evita plansul si a limita agitatia celui mic, se interzice cu desavarsire expunerea la fumul de tigara, copilul va fi mentinut cu capul ridicat, chiar si in somn, (patul inclinat la 30 grade). In aceasta perioada cei mici vor fi supravegheati indeaproape, inclusiv in cursul noptii, pentru ca parintii sa observe orice schimbare brusca aparuta in comportamentul copilului si sa poata merge de urgenta la spital daca starea lui se inrautateste.

Amigdalita

Amigdalita acuta reprezinta inflamatia amigdalelor, doua formatiuni care se pot vizualiza usor lateral de faringe atunci cand copilul deschide gura. Amigdalita este o boala cauzata fie de virusuri, fie de bacterii, cel mai frecvent agent etiologic al amigdalitei bacteriene fiind streptococul beta hemolitic de grup A. Clinic copiii au febra, de obicei inalta, durere in gat, durere si dificultate la inghitire, respiratie urat mirositoare, inflamatia ganglionilor din zona cervicala si submandibulara. Este mai frecventa la copiii cu varsta intre 5 si 15 ani, extrem de rar fiind descrisa la cei sub 2 ani.

Diagnosticul este de obicei unul clinic si se stabileste prin examinarea corecta a faringelui si amigdalelor. Stabilirea etiologiei (cauzei) virale sau bacteriene pe criterii exclusiv clinice este mai greu de realizat, de aceea sunt importante istoricul bolii si urmarirea in timp a evolutiei. O boala virala se auto limiteaza in cateva zile, in timp ce una bacteriana va continua sa evolueze cu febra inalta si greu controlabila. Testarea rapida pentru identificarea streptococului poate fi de ajutor atunci cand este suspectata aceasta etiologie, fiind o analiza rapida, cu rezultat imediat. Daca la testul rapid este indicata prezenta streptococului si semnele clinice sunt sugestive, se poate initia imediat terapia antibiotica, pentru ameliorarea simptomatologiei si evitarea complicatiilor.

Tratamentul de suport este foarte important, pentru ca durerea din amigdalita acuta este foarte mare. Copiii mananca cu dificultate, pot aparea deshidratarea secundara si febra greu controlabila. Cum pot fi ajutati copiii sa depaseasca aceasta perioada grea: reducerea durerii se poate face cu antiinflamatoare nesteroridiene - ibuprofen sau acetaminofen, pot primi bauturi calde, ceaiuri indulcite cu miere, uneori chiar sunt recomandate deserturile foarte reci (cum este inghetata) si sunt studii care arata ca banala gargara cu sare poate ameliora simptomatologia.

Sub tratament corect, boala se vindeca in 7-10 zile, fara sechele. Recurenta amigdalitei impune luarea in considerare a amigdalectomiei (indepartarea chirurgicala a amigdalelor) care are indicatii precise: sase sau mai multe episoade de amigdalita streptococica pe an, confirmate prin exsudat sau cinci episoade de faringita streptococica in doi ani consecutivi sau amigdalita cronica asociata cu statutul de purtator de streptococ rezistent la antibiotice specifice.

Odata cu intrarea in colectivitate, afectiunile respiratorii sunt mult mai frecvente: daca inainte de gradinita un copil poate sa prezinte 1-2 raceli pe an, odata cu primul an numarul acestora creste si atinge 8-10 sau chiar 12 imbolnaviri pe an. Tratamentul corect ajuta organismul in lupta acestuia cu germenii si sustine formarea anticorpilor protectori, cei care sunt atat de necesari in bataliile ulterioare cu diversele virusuri sau bacterii.